Nu se poate, iar e luni!
Am hotărât să scriu iar cu diacritice pentru că îmi place mai mult aşa.
Am avut o revelaţie: Mi-am propus să nu mai urăsc ziua de luni, aşa că o să urăsc din suflet ziua de duminică, datorită dublei semnificaţii : i) duminica e ultima zi de weekend, şi ii) imediat după duminică urmează luni, o zi destul de ciudată.
Fără legătură cu nimic: mi-a fost lene să-mi pun cureaua în jurul burţii azi dimineaţă, drept urmare pantalonii tot cădeau. Am ales să-i înfăşor cu nişte cablu cu perechi răsucite neecranat , categoria 5e. L-am măsurat atent şi l-am conectat cu ajutorul a 2 mufe RJ45 şi un prelungitor de aceeaşi natură.
Tot fără legătură cu nimic: vinerea trecută ne-a hâşâit poliţia comunitară maşinile de pe trotuar, aşa că avem locuri de parcare mai puţine. În consecinţă , pentru a căpăta un loc de parcare trebuie ori să vin mai devreme la muncă (dacă nu la timp) , ori să parchez mai departe. Oh well, fuck it, parchez pe stradă cealaltă...