Am mai vorbit de Baumax?

Am strania impresie că am mai zis câte ceva, dar azi e alt episod:
Merg cu părinţii să-şi cumpere pentru frumoasă casă de la ţară un balansoar (huiţ cum i se mai zice pe la noi) Ajungem la Baumax, leagănele erau expuse la ieşirea clienţilor, aşa că am intrat în magazin, am parcurs traseul şi ieşim pe la case să vedem minunile. Unele mai frumoase, altele mai urâte, ne hotărâm la unul de 300 de lei. Preţ foarte bun şi calitate la fel, era destul de ţapăn.
Bine! Ies din magazin, iau un cărucior, intru iar în magazin, mă opresc la raionul Grădină şi aştept să vină vreun şef mai mic. Şi aştept… Ghinion, nu vine nimeni. Zic undei doamne de la Electrice să cheme ea vreun coleg, să nu stau de prost aici. „Vine imediat” zice aia. Mai aştept 10 minute, nu vine nimeni. Văd totuşi pe un tip obosit (nu sictirit, obosit!) ce explică unor bătrâni despre o masă de grădină. Zic: „Nu te supără, ai idee dacă blanasoarul ăsta cu 3 locuri la 300 lei mai e pe stoc? Am tot căutat dar nu am găsit nimic” El: ” O secundă, gat cu domnii şi apoi ne uităm”
Pac pac, gată cu domnii şi apoi vine să ne uităm. Se uită în sus, în jos, nimic. Ia codul produsului, merge la un calculator şi vine luminat: „Mai avem 1” . Eu , realist, zic: „Bine, dar să nu fie cel expus…” . „Nu , nu trebuie să mai fie unul. Staţi că aduc [maşinăria aia ce ridica paleţi cu ea] şi ne uităm sus. ” după 5 minute vine posomorât: „Mai stăm puţin, toate sunt descărcate, nu au curent”
Tu’i pla lu’ căcat, înjur în gând şi mă trântesc pe un scaun.
BUN!!! Vine băiatul, se ridică cu macaraua aia sus, zice că da, aici e produsul! [OMG am noroc astăzi?! ] Ghinoin, vine şefu de raion, un sictirit şi jumătate şi zice :”Nu are cum să fie acolo, cutia e mai mare, nu vezi că alea sunt toate egal de mici? ” Mno, ce să facem, asta e. Se mai plimbă ăla cu macaraua, la un moment dat se uită cu ochi galeşi la mine şi zice : „S-a blocat…” Adică se blocase maşinăria, nu mă cobora ăla jos! Îl întreb „Am cu ce să te ajut? Apăs butonul asta roşu?” Nu nu ai ce face, decât…. . „Decât ce? zi-mi ce , nu te pot lăsa suspendat” . Trebuia să opresc maşinăria , să o împing un metru şi apoi să o pornesc iar. Great Success! A mers!. Îmi iau rămas bun de la băiatul ăla , îmi cer scuze că l-am pus la atâta treabă şi mă car spre ieşire.

La case, le întreb pe doamnele alea: „Nu va supăraţi, marfa expusă se poate vinde? Mă interesează un balansoar şi doar cel de afară mai este…” Aia, tot un zâmbet: „Da, cum să nu! Uite acum îl sun pe şeful de raion să vină să vi-l desfacă” Uai de plm, deci nu am răbdat degeaba !!
Într-un final vine şeful de raion (ăla sictirit) şi zice „Nu se poate, MARFA EXPUSĂ NU SE VINDE” „Păi domnişoara de la casă mi-a zis că se poate…” „Îmi pare rău, NU!”

Eu mă uit la domnişoară, ea se uită la şeful de raion, împreună ne uităm unii la alţii… iar tata din spate: „Să va băgaţi pula în leagănele voastre! Eu am plecat!”

You May Also Like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *