Pandora’s box

De când mi-am schimbat biroul, nu mai fumez decât afară. Astfel nu mă mai împut şi fumez mai puţin. Când stau peste program mai pip în birou sau chiar şi în timpul lucrului. Îl întreb pe colegul de birou dacă-l deranjează, el zice că mnuu… eu zic bine atunci nu fumez, el zice că să fumez, mai glumim şi noi, avem un mic joc.
Ei bine, ieri când am ajuns la muncă, celălalt coleg pe care nu-l suport era cu ţigara aprinsă. La 10 jumate!!!!! Mă gândeam că s-o fi văzut singur în birou şi a aprins-o, până astăzi când la oră 5:05 iar şi-a aprins-o. Pula mea, nu se poate aşa ceva.
Am deschis cutia Pandorei, acum ce urmează? Îşi va instala singur Windows-ul pe calculator? va putea să formateze singur un document Word? Nu se poate aşa ceva, trebuie să fie în continuare prostălău şi să-şi vadă lungul nasului!
I-am zis colegului cu care mă înţeleg bine:
“Auzi, spune-i lu’ pulă asta să termine cu fumatul”
“Nu pot să-i zic aşa…. după aceea se supără că ţie nu-ţi zic nimic..”
“Atunci fă scandal că fumam în birou amândoi, orice, numai să nu fumeze el în birou”
Peste câteva minute, asta iar cu ţigara în gură. Intră colegu’ nervos în birou: “Va rog frumos să nu mai fumaţi aici. Uite ce fum se face şi miroase ca dracu. Mergeţi afară sau în NOC, nu mă interesează!” Ălalalt tace şi nu zice nimic. Am câştigat!
Eu văd mult câştig aici. Poate că nu mai fumez în birou, dar nici el nu va mai fuma aici în vecii vecilor. Învăţăcelul poate să depăşească profesorul dar să-şi ţină gura şi să-şi vadă lungul nasului. Altfel totul e pierdut.

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *