Trece vremea…

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;

Cel mai mult suspin in viata asta dupa trecerea timpului. Mi-e dor de iesirile de 10-12 ore de acasa impreuna cu prietenii mei, cand nu aveam nici un gand, cand stateam la scaldat pana uitam de noi, sau cand jucam miuta “la Sediu”1 pana noaptea de nu mai vedeam mingea. Tot atunci mi-am creeat o imagine de ansamblu: noi eram la vreao 16-17-18 ani, apoi erau “aia mari” si “aia mici”. Eu asa consier si acum. Asta pana sambata, cand m-am intalnit cu prietenii si am zis sa mergem pana “in Cot”2
sa vedem Tarnava si ce mai e pe acolo. In grup erau si vreo 3 baieti din “aia mici” care acum erau mari desigur. Ca sa n-o mai lungesc, m-au suprins 2 lucruri: apa era inghetata de vreo 30 cm, astfel ca am traversat raul fara probleme, chiar am facut un foc pe gheata. Celalalt lucru e legat de epoca informatiei: copii astia mici incercau sa-mi explice cum au instalat ei un router si mai ales, ce e ala un router. Apoi s-au apucat sa-si faca poza pe gheata pentru pagina de hi5, sau sa scrie pe gheata ceva simboluri de-alea ascunse ale Yahoo Messenger, pe care nu le stiu, doar de-aia is ascunse. Chestia asta chiar m-a pus pe ganduri: asa repede trece timpul? Unde naiba se duc clipele pe care mi-as dori sa le retraiesc?
Singurul lucru ce mi s-a parut din vremea mea erau 2 tigani ce se plimbau cu niste caini pe-acolo. Tare ma mir sa nu fi avut un GPS la ei…

1- Fostul sediu CAP, la vremea aceea spatiu gol, acum cabinet veterinar
2- Denumirea populara sau data de noi unui loc destul de izolat unde Tarnava face un viraj de multe de grade si unde petreceam vara zile intregi

You May Also Like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *